Tehnica abordata este in vopsele pe baza de ulei pe suport de sticla ,panza, lemn, carton , de apa pentru acuarela dar si acrilic. Am mai lucrat metaloplastie , grafica si caricatura in creion ,carbune si tusuri.
Am rezistat şi în comunism, şi în capitalism prin „paradisul“ lumii culorilor. Pictura a reprezentat pentru mine un mod de a ma exprima liber. Toată copilăria am mâzgălit hârtia, dar la ţară nimeni nu iti remarca talentul. „Pentru că nimeni nu ştia că desenul poate fi făcut şi serios sau că înclinaţia se poate educa, cultiva“.
Am făcut în Iaşi un liceu tehnic, după care am lucrat multă vreme la Combinatul de Fibre Sintetice, ca mecanic, apoi la oficiul de calcul. Dar nu am încetat vreodată să picteze. În anii ’70-’80, Iaşiul era cu adevărat o capitală culturală. Deşi nu am urmat niciun curs în domeniul picturii, am avut şansa să întâlnească oameni care m-au îndemnat să-mi duc visul mai departe. Aurel Leon a fost unul dintre ei. El m-a încurajat să continue cu arta naivă. De asemenea, Dan Hatmanu mi-a admirat pânzele, căci şi lucrările lui aveau, în fond, o tentă spre primitivism.
Picteaz propriu-zis din 1976, iar de atunci, în fiecare an am participat la cel puţin câte o expoziţie. Expun adesea lucrările la Salonul de Artă Naivă din Piteşti, deşi în pictură naivă Iaşiul este actualmente centrul cel mai puternic. Tablourile mele au văzut lumea mai mult decât autorul lor, ajungând la Chişinău, Veneţia, Viena, Madrid, New York etc. Expoziţiile mele au fost răsplătite cu numeroase premii, iar câteva dintre lucrări au apărut în albumul realizat de rusoaica Nathalia Brodskaia, „L’Art Naif“. Pentru mine, pictura a fost mereu o posibilitate de subversiune la regimul politic, această alegere fiind şi una deosebit de potrivită pentru a scăpa de consecinţele nefaste.
Unul dintre tablourile mele este interpretat drept o prezicere: „mai e un mandat şi gata“. „Prin pictură naivă puteai spune multe în anii socialismului fără să fii luat la întrebări. Era un fel de satiră, un fel de a rămâne liber în anii grei ai comunismului, dar satira continuă şi în arta actuală, ba chiar este şi mai elocventă“. Arta naivă e o ironie, dar avem o veselie nativă, fără umor ţara asta n-ar fi rezistat.
Tehnica in viziunea celorlalti
Considerat unul dintre cei mai importanţi pictori naivi din România, Calistrat Robu „se lasă purtat de fantezie – aşa cum scrie artista plastică Daniela Gaftea în cuvântul introductiv al albumului intitulat „Omul – fiinţă trecătoare” – în pânzele sale făcându-şi tot mai des loc subiecte cu un profund angajament social, dând expresie protestului său împotriva regimului”.
Lucrările sale elaborate, vii, adevărate metafore picturale, „sondează – aşa cum spune Dumitru Savonea – profunzimi şi tensiuni unde firul epic este mereu intersectat de accente onirice cu dimensiuni neaşteptate”.
„Calistrat Robu – aşa cum scria criticul de artă Radu Negru, cu care artistul şi-a început relaţia furtunos, dar a sfârşit într-o prietenie aleasă – deşi a aflat de existenţa lui Marc Chagall, nu se lasă influenţat şi continuă să plutească într-o copilărie dezinvoltă cu personajele sale anecdotice”. Una dintre lucrările sale din tabără ilustrează corabia în derivă a Uniunii Europene, încărcată cu personaje caricaturale, purtată în spinare de cine altul decât Traian Băsescu.
Despre Calistrat Rubu puteti citi si aici